Sonetul XXI [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

Se consolează văzând că amicul Boccaccio s-a eliberat din lanţurile iubirii.

Amor plângea, cum plâns-am eu odată
când paşii mei de el n-au stat departe,
văzând acel efect acerb şi-aparte
că inima din lanţuri ţi-e scăpată.

Pe drumul drept azi Dumnezeu te poartă;
cu mâinile spre cer mă dau deoparte
şi-i mulţumesc că rugile-nălţate
le-ascultă milostiv şi că ne iartă.

Şi dacă-ntors la căile plăcute,
ca să renunţi la firea pofticioasă,
vei întâlni doar şanţuri şi coline,

e ca să vezi, cărarea e spinoasă
şi greu este urcuşul spre virtute,
prin care-un om mai valoros devine.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.